(0-247) 60-213

datele de Contact ale primăriei

Vizitează-ne

Adresa primăriei

Strada Iu.Gagarin, 6

Orașul Lipcani

Scrieți-ne un mesaj

ro

Cum să înregistrezi o întreprindere individuală

LEGE Nr. 845 
din  03.01.1992
cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi
Capitolul II
BAZELE ANTREPRENORIATULUI

                                         Capitolul I
PRINCIPII GENERALE

    Articolul 1. Antreprenoriatul
    1. Antreprenoriat este activitatea de fabricare a producţiei, executare a lucrărilor şi prestare a serviciilor, desfăşurată de cetăţeni şi de asociaţiile acestora în mod independent, din proprie iniţiativă, în numele lor, pe riscul propriu şi sub răspunderea lor patrimonială cu scopul de a-şi asigura o sursă permanentă de venituri.
    2. Munca efectuată  conform contractului (acordului) de muncă încheiat nu este considerată antreprenoriat.
    3. Antreprenoriatul în legătură cu crearea şi utilizarea inovaţiilor raţionalizărilor, descoperirilor ştiinţifice, operelor literare, de artă şi a altor obiecte ale proprietăţii intelectuale este reglementată atît de prezenta Lege, cît şi de o legislaţie specială.
    Articolul 2. Antreprenori
    orice cetăţean al Republicii Moldova care nu este îngrădit  în drepturi, în modul stabilit de prezenta Lege şi de alte acte legislative;
    orice cetăţean străin sau apatrid, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
    un grup de cetăţeni sau de apatrizi (un grup de parteneri) din care se constituie antreprenorul colectiv;
    orice persoană juridică sau fizică în conformitate cu scopurile sale principale şi cu legislaţia.
    Statul şi autorităţile administraţiei publice locale sînt antreprenori speciali. Atribuţiile de antreprenor la întreprinderile de stat (municipale) le execută managerul-şef de întreprindere pe baza contractului încheiat cu acesta.
    2. Nu au dreptul de a practica antreprenoriatul şefii şi specialiştii din autorităţi ale administraţie publice, în a căror atribuţie intră hotărîrea problemelor legate de desfăşurarea activităţii de antreprenoriat sau controlul asupra unei asemenea activităţi.
    Articolul 3. Întreprinderea
    1. Forma organizatorico-juridică a activităţii de antreprenoriat este întreprinderea.
    2. Întreprinderea constituie un agent economic cu firmă (titulatură) proprie înfiinţată de antreprenor în modul stabilit de legislaţie.
    3. Întreprinderea are dreptul de persoană juridică sau de persoană fizică, în conformitate cu prezenta Lege.
    Întreprinderea-persoană juridică şi întreprinderea-persoană fizică au aceleaşi drepturi şi obligaţii, cu excepţia răspunderii patrimoniale pentru obligaţiile lor.
    4. Întreprinderea devine subiect de drept din momentul înregistrării de stat.
    Articolul 4. Managerul-şef de întreprindere
    1. Titularul patrimoniului (antreprenorul) este în drept de a transmite, pe bază de contract, o parte sau toate atribuţiile de efectuare a activităţii de antreprenoriat managerului-şef de întreprindere.
    Contractul dintre titularul patrimoniului şi managerul-şef de întreprindere determină drepturile şi obligaţiile reciproce ale părţilor inclusiv limitarea drepturilor de folosinţă şi de dispoziţie asupra patrimoniului şi de desfăşurare a unor genuri de activitate, relaţiile lor reciproce de ordin financiar, răspunderea pentru neexecutarea sau executarea nesatisfăcătoare a obligaţiilor asumate, precum şi termenul valabilităţii, condiţiile de reziliere (modificare) a contractului.
    În contract pot fi incluse şi alte prevederi care nu contravin legislaţiei în vigoare.
    2. Managerul-şef de întreprindere poartă răspundere materială pentru obligaţiile întreprinderii pe care o conduce, precum şi pentru neexecutarea sau executarea nesatisfăcătoare a obligaţiilor stipulate în contract.
    Contractul poate să prevadă răspunderea  managerului-şef de întreprindere pentru obligaţiile respective cu întreg patrimoniul său, exceptîndu-se acele bunuri care, în conformitate cu legislaţia în vigoare, nu fac obiectul urmăririi.
    3. Titularul patrimoniului şi orice terţ nu au dreptul să se amestece în activitatea managerului-şef de întreprindere în decursul termenului de valabilitate a contractului, cu excepţia cazurilor prevăzute de condiţiile contractului sau de legislaţia în vigoare.
    Articolul 5. Legislaţia privind antreprenoriatul
    1. Relaţiile în legătură cu antreprenoriatul, indiferent de forma de proprietate şi genul de activitate, sînt reglementate de prezenta Lege, de legislaţia civilă şi de alte legi.
    2. Particularităţile activităţii de antreprenoriat practicate de persoane juridice şi persoane fizice străine sînt reglementate de asemenea de legislaţia privind investiţiile străine.
   3. Relaţiile în care una dintre părţi este persoană juridică sau persoană fizică străină se reglementează de condiţiile acordului internaţional, dacă acestea se deosebesc de normele stabilite în legislaţia privind antreprenoriatul.
 
    Articolul 6. Drepturile întreprinderii
 
    să practice, sub firmă proprie, activitate de antreprenoriat
    să procure (să atragă) de la alte persoane juridice şi persoane fizice bunuri şi drepturi patrimoniale (inclusiv asupra proprietăţii intelectuale) în scopul practicării activităţii de antreprenoriat;
    să participe cu patrimoniul  său la activitatea altor agenţi economici;
    să utilizeze, în cadrul activităţii sale, orice resurse, inclusiv naturale, informative şi intelectuale;
    să-şi stabilească, în mod independent, genurile de activitate, să-şi formeze programul de producţie, să-şi aleagă furnizorii şi beneficiarii producţiei fabricate (lucrărilor şi serviciilor prestate), să execute, pe bază de contract, lucrări la comanda statului;
    să stabilească, preţurile şi  tarifele la producţia fabricată (lucrările şi serviciile prestate);
    să deschidă conturi  la bancă în scopul efectuării tuturor genurilor de operaţiuni de decontare, creditare, încasare etc.;
    să angajeze lucrători  pe  bază de contract (acord) şi  în alte condiţii şi să concedieze lucrătorii încadraţi;
    să stabilească, în mod independent, formele, cuantumul retribuirii muncii şi alte tipuri de venituri ale persoanelor angajate;
    să  fie agent al relaţiilor economice externe
     să efectueze operaţiuni valutare;
    să dispună liber de beneficiul (venitul) obţinut de pe urma activităţii de antreprenoriat, care rămîne după achitarea impozitelor şi a altor plăţi obligatorii;
    să beneficieze de orice venit personal;
    să se folosească de serviciile sistemului asistenţei sociale de stat al asigurării medicale şi sociale;
    să atace în instanţa judecătorească competentă acţiunile autorităţilor ale administraţiei publice şi ale altor organe care  îi lezează drepturile sau interesele legitime.
    Articolul 7. Obligaţiile întreprinderii
    Întreprinderea în conformitate cu legislaţia în vigoare, este obligată:
    să respecte regulile de comportament pe piaţă în condiţiile concurenţei libere, drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor să asigure calitatea cuvenită a mărfurilor fabricate (a lucrărilor  şi serviciilor prestate);
    să obţină licenţe pentru genurile de activitate care se desfăşoară în bază de licenţă;
    să încheie contracte (acorduri) de muncă cu cetăţenii pe care îi angajează la lucru, după caz, şi contracte colective cu sindicatele care reprezintă interesele colectivelor de muncă. Întreprinderea nu are dreptul de a se opune asocierii în sindicate a  lucrătorilor angajaţi pentru a-şi apăra drepturile şi interesele social-economice;
    să păstreze mijloacele băneşti în instituţii financiare şi să se achite cu bugetul public naţional, angajaţii, creditorii, precum şi să onoreze celelalte obligaţii de plată prin sistemul financiar-bancar, în modul stabilit de actele normative ale Băncii Naţionale a Moldovei
    să remunereze lucrătorii angajaţi la un nivel care să nu fie inferior salariului minim stabilit pe republică;
    să asigure în conformitate cu contractele (acordurile) de muncă încheiate, crearea unor condiţii normale de muncă, respectarea tehnicii securităţii, normelor de producţie şi sanitare, ale securităţii antiincendiare, precum şi protecţia mediului înconjurător;
    să efectueze asigurarea socială şi alte tipuri de asigurare obligatorie a lucrătorilor angajaţi;
    să păstreze, conform termenelor stabilite, documentele create în procesul activităţii sale, iar în caz de încetare a activităţii, să transmită în arhiva de stat documentele ce fac parte din Fondul Arhivistic al Republicii Moldova şi documentele privind personalul scriptic.
    Articolul 71. Obligaţia privind instalarea terminalelor POS
    1. Începînd cu 1 iulie 2012, agenţii economici (cu excepţia asociaţiilor de economii şi împrumut şi organizaţiilor de microfinanţare) al căror volum de vînzări din comerţul cu ridicata şi/sau cu amănuntul şi/sau din prestarea de servicii a depăşit 2 milioane de lei pe parcursul anului calendaristic precedent sînt obligaţi, în termen de pînă la 1 iulie a anului imediat următor, să instaleze terminale POS şi să asigure posibilitatea de achitare a plăţilor prin intermediul acestora în subdiviziunile (cu excepţia reţelelor de comerţ ambulant) în care, în aceeaşi perioadă, volumul de vînzări a depăşit suma de 500000 de lei.
    2. Prin derogare de la prevederile punctului 1, agenţii economici al căror volum de vînzări din comerţul cu ridicata şi/sau cu amănuntul şi/sau din prestarea de servicii a depăşit 2 milioane de lei pe parcursul anului calendaristic precedent nu sînt obligaţi să instaleze terminale POS pînă la 1 iulie a anului imediat următor, inclusiv în subdiviziunile în care, în aceeaşi perioadă, volumul de vînzări a depăşit  suma de 500000 de lei, în cazul în care: 
    – achitarea plăţilor a fost efectuată exclusiv fără numerar, cu excepţia celor efectuate de băncile comerciale;
    – activităţile menţionate se desfăşoară în sate (comune), cu excepţia celor aflate în componenţa municipiilor şi oraşelor
    Articolul 8. Statul şi întreprinderea
    1. Statul creează tuturor întreprinderilor condiţii juridice şi economice egale de gospodărire, garantează respectarea drepturilor şi intereselor lor legitime, contribuie la dezvoltarea concurenţei libere, conştiincioase între aceştia, le asigură posibilităţi egale de a folosi resurse tehnico-materiale, naturale, de muncă, financiare şi informative neadmiţînd monopolizarea pieţelor acestor resurse, şi reglementează activitatea de antreprenoriat în baza legislaţiei în vigoare.
    2. Guvernul, autorităţile administraţiei publice, precum şi autorităţile administraţiei publice locale pot da dispoziţii întreprinderilor numai în limitele competenţei  lor, stabilite de legislaţie.
    Dacă, drept urmare a emiterii de către autorităţile administraţiei publice sau de către un alt organ a unui act ce nu corespunde competenţei lui sau legislaţiei se încalcă drepturile întreprinderii, aceasta este în drept să apeleze la instanţa judecătorească competentă pentru a se anula actul respectiv.
    Pagubele, inclusiv profitul ratat, suportate de întreprindere ca urmare a îndeplinirii unor dispoziţii date de autorităţile administraţiei publice şi de alte organe sau de persoane cu funcţii de răspundere ale acestor organe, care au  încălcat drepturile întreprinderilor, precum şi ca urmare a neîndeplinirii la nivelul cuvenit, de către aceste organe sau persoane cu funcţii de răspundere, a obligaţiilor lor faţă de întreprindere, prevăzute de legislaţia în vigoare, urmează a fi reparate din buget, din ale cărui mijloace organele menţionate se întreţin, sau din mijloacele proprii, dacă acestea nu sînt finanţate de la bugetul public naţional. Repararea prejudiciului nu poate fi condiţionată de acordul conducătorului organizaţiei debitoare sau de structura devizului de cheltuieli al acestei organizaţii
 
    Litigiile privind  recuperarea pagubelor menţionate se soluţionează de către instanţa judecătorească competentă.
    3. În cazul instituirii, în conformitate cu legislaţia, a stării excepţionale sau declarării unui anumit teritoriu drept zonă a calamităţii naturale, întreprinderile sînt obligate să îndeplinească dispoziţiile autorităţilor administraţiei publice şi cele ale autorităţilor administraţiei publice locale.
    Articolul 9. Impunerea activităţii de antreprenoriat
    Impunerea activităţii de antreprenoriat se face în modul stabilit de legislaţia fiscală.
    Articolul 91. Activităţi financiare ilegale
    (1) Se interzice desfăşurarea de activităţi, altele decît cele înregistrate şi autorizate în modul prevăzut de legislaţie, prin care se propune persoanelor, prin ofertă publică, să depună ori să colecteze mijloace financiare rambursabile, indiferent cum se realizează această colectare.
    (2) Se interzice desfăşurarea de activităţi, altele decît cele înregistrate şi autorizate în modul prevăzut de legislaţie, prin care se propune persoanelor, prin ofertă publică, să depună ori să colecteze mijloace financiare sau să se înscrie pe liste cu promisiunea cîştigurilor financiare rezultate din creşterea numărului de persoane recrutate sau înscrise, indifirent cum se realizează această colectare sau înscriere pe liste.
    Articolul 10. Reglementarea activităţii de antreprenoriat
    1. Întreprinderea este în drept să practice orice genuri de activitate, cu excepţia celor interzise de lege.
    2. Întreprinderea are dreptul să practice anumite genuri de activitate, determinate de legislaţie, numai după ce a obţinut licenţa pentru genul respectiv de activitate. Licenţele se eliberează de Camera de Licenţiere şi de autorităţile administraţiei publice învestite cu acest drept.
    Lista genurilor de activitate menţionate şi modul de eliberare a licenţelor se stabilesc de legislaţie. Licenţa va  fi eliberată  în termen de 15 de zile de la data depunerii cererii de către întreprindere.
    În cazul refuzului de a elibera licenţă trebuie să se dea un răspuns argumentat. Refuzul de a elibera licenţă nu poate fi  motivat prin inutilitatea practicării genului respectiv de activitate.
    3. Exclusiv întreprinderilor de stat li se permite:
   supravegherea şi tratamentul bolnavilor care suferă de narcomanie, boli contagioase periculoase şi deosebit de periculoase, inclusiv de boli dermatovenerice infecţioase precum şi de boli psihice în forme agresive şi eliberarea avizelor corespunzătoare;
    efectuarea expertizei pentru determinarea pierderii temporare sau stabile a capacităţii de muncă, precum şi a examenelor şi controalelor medicale periodice şi preventive decretate ale cetăţenilor;
    tratamentul animalelor ce suferă de boli deosebit de periculoase;
    confecţionarea ordinelor şi medaliilor;
    producerea emblemelor ce confirmă achitarea impozitelor şi taxelor de stat;
    prestarea serviciilor poştale (cu excepţia poştei exprese), confecţionarea timbrelor poştale
    producerea şi comercializarea tehnicii militare speciale şi de luptă, a substanţelor explozive (cu excepţia prafului de puşcă), precum şi producerea oricăror feluri de arme;
    evidenţa de stat, înregistrarea de stat şi inventarierea tehnică (inclusiv paşaportizarea) a bunurilor imobile, restabilirea documentelor pentru dreptul de proprietate şi administrarea acestor bunuri;
    imprimarea bancnotelor şi baterea monedelor metalice, imprimarea valorilor mobiliare de stat;
    efectuarea lucrărilor astronomo-geodezice, gravimetrice, a lucrărilor în domeniul hidrometeorologiei.
    4. Pentru desfăşurarea activităţii fără licenţă sau a activităţilor interzise pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi a celor permise în mod exclusiv întreprinderilor de stat, organele fiscale, Camera de Licenţiere sau alt organ abilitat cu atribuţia de eliberare a licenţei aplică amendă în mărimea venitului brut din realizarea obţinută în urma activităţilor menţionate.
    5. Faţă de întreprinderi şi organizaţii, indiferent de tipul lor de proprietate şi forma de organizare juridică, care efectuează decontări în numerar în sumă ce depăşeşte cumulativ 100 de mii de lei lunar, în baza obligaţiilor lor financiare, încălcînd modul stabilit de decontare prin virament, precum şi care efectuează decontări în numerar şi prin virament prin intermediari, indiferent de suma decontării efectuate, organele Serviciului Fiscal de Stat, aplică sancţiuni pecuniare în proporţie de 10 la sută din sumele plătite, iar sumele amenzilor se fac venit la bugetul de stat.
    Sancţiunile menţionate nu se aplică la efectuarea decontărilor cu cetăţenii, gospodăriile ţărăneşti (de fermier), titularii de patente de întreprinzător şi cu bugetul public naţional, la efectuarea decontărilor de către persoanele indicate cu bugetul public naţional, cu întreprinderile şi organizaţiile, precum şi la efectuarea decontărilor de către întreprinderile şi organizaţiile ale căror drepturi la acest capitol se reglementează în Legea nr.62-XVI din 21 martie 2008 privind reglementarea valutară, în actele normative ale Băncii Naţionale a Moldovei, cu excepţia cazurilor efectuării decontărilor prin intermediari.
    În sensul prezentului punct, cuvîntul "intermediar" semnifică persoana căreia o altă persoană i-a plătit o sumă de bani, în numerar sau prin virament, neavînd către aceasta obligaţii financiare directe
    Termenul de prezentare a raportului referitor la utilizarea numerarului primit pentru achiziţionarea producţiei agricole, ambalajului şi bunurilor de la populaţie, precum şi pentru cheltuielile de deplasare, nu va depăşi 30 de zile calendaristice de la data primirii acestuia. Numerarul neutilizat trebuie să fie restituit în casa întreprinderii cel tîrziu în 5 zile de la expirarea termenului de prezentare a raportului referitor la utilizarea numerarului. 
     Pentru utilizarea numerarului în alt scop decît cel pentru care a fost destinat şi/sau nerestituirea în termen a numerarului în casa întreprinderii, organele Serviciului Fiscal de Stat, aplică o sancţiune în mărime de 10 % din suma numerarului utilizată în alte scopuri şi/sau din suma numerarului nerestituită în termen în casa întreprinderii.
    51. Nerespectarea prevederilor art. 71 din prezenta lege se sancţionează cu amendă de 6000 de lei pentru fiecare caz. În cazul în care  agentul economic nu s-a conformat prevederilor art. 71 în termen de 30 de zile de la data aplicării amenzii, i se va aplica o amendă în mărime de 18000 de lei. Controlul şi aplicarea sancţiunilor se efectuează de către organele fiscale.
    6. Veniturile ilicite obţinute de agenţii economici prin exagerarea costului producţiei, preţului de vînzare al mărfii, al bunurilor, rentabilităţii, adaosului comercial, volumului de lucrări efectuate în construcţii şi tarifelor la serviciile prestate, nerespectîndu-se astfel actele normative care reglementează formarea şi aplicarea preţurilor, precum şi amenzile aplicate în cuantum echivalent acestor venituri  se percep la bugetul de stat în baza deciziei adoptate de Curtea de Conturi, de Inspecţia financiară din subordinea Ministerului Finanţelor, prin înaintarea ordinelor incaso, în termen de 30 de zile de la data înmînării deciziei de către organul ce a adoptat-o.
    7. Agenţii economici care au fost sancţionaţi în conformitate cu prevederile punctului 6 al prezentului articol de către Inspecţia financiară beneficiază de o reducere de 50% din suma amenzii dacă, în termen de 3 zile lucrătoare din momentul înmînării deciziei de sancţionare, achită suma integrală a venitului ilicit obţinut şi 50% din suma amenzii.
    8. Neindicarea sau indicarea incorectă de către agentul economic furnizor în factură/factură fiscală a preţului de livrare pentru o unitate, fixat de agentul economic producător al mărfurilor produse pe teritoriul ţării, şi a mărimii adaosului comercial cumulativ sau a preţului de achiziţie pentru o unitate la mărfurile importate şi a mărimii adaosului comercial cumulativ, în cazul livrării mărfurilor social importante, a căror listă este aprobată de Guvern, se sancţionează cu amendă în mărime de 10% din valoarea tranzacţiei cu mărfuri social importante, dar nu mai puţin de 500 de lei pentru fiecare factură/factură fiscală. În cazul în care amenda stabilită este achitată în termen de 3 zile lucrătoare de la data înmînării deciziei asupra cazului de încălcare, agentul economic furnizor beneficiază de o reducere de 50% din suma amenzii stabilite. Amenda stabilită conform prezentului punct se percepe la bugetul de stat prin decizia adoptată de organele Serviciului Fiscal de Stat şi Inspecţiei financiare din subordinea Ministerului Finanţelor.
 

    Articolul 11. Activitatea de antreprenoriat a cetăţenilor 
                          străini şi a apatrizilor

    Cetăţenii străini şi apatrizii care practică activităţi de antreprenoriat pe teritoriul Republicii Moldova au aceleaşi drepturi ca şi cetăţenii Republicii Moldova, în cazul în care legislaţia în vigoare nu stabileşte altfel.
 
    Articolul 12. Controlul asupra activităţii de antreprenoriat
    1. Întreprinderea, indiferent de forma juridică de organizare, asigură evidenţa contabilă şi statistică în modul stabilit de legislaţia în vigoare.
 

    2. Întreprinderea, în conformitate cu legislaţia, pune la dispoziţia autorităţilor administraţiei publice informaţia necesară pentru stabilirea impozitelor şi funcţionarea sistemului republican de acumulare şi prelucrare a informaţiei.

    3. Întreprinderea este în drept să nu prezinte date ce constituie secret comercial autorităţilor administraţiei publice, cu excepţia organelor de drept şi celor de control, cărora aceste date se prezintă în limitele împuternicirilor lor. Lista datelor ce constituie secret comercial o determină întreprinderea. Lista datelor care pot constitui secret comercial este stalilită de Legea cu privire la secretul comercial.
    4. Organele de control, organele fiscale, organele de ocrotire a naturii, organele antimonopoliste şi alte autorităţi ale administraţiei publice cărora li se atribiue controlul asupra activităţii întreprinderii efectuează acest control în limitele competenţei lor şi în modul stabilit de legislaţie.
    Rezultatul controlului efectuat se comunică întreprinderii.
    5. La solicitarea organelor de drept, în baza ordonanţelor emise în cadrul desfăşurării urmăririi penale, Inspecţia financiară efectuează controlul economico-financiar la persoanele juridice de drept public, la persoanele juridice de drept privat şi la persoanele fizice care practică activitate de întreprinzător, pe tematica prevăzută în ordonanţele organelor de drept.
 
Capitolul III
FORMELE ORGANIZATORICO-JURIDICE ALE
ACTIVITĂŢII DE ANTREPRENORIAT
 
    Articolul 13. Formele activităţii de antreprenoriat
    1. Activitatea de antreprenoriat poate fi practicată sub următoarele forme organizatorico-juridice:
    a) întreprindere individuală;
    b) societate în nume colectiv;
    c) societate în comandită;
    d) societate pe acţiuni;
    e) societate cu răspundere limitată;
    f) cooperativă de producţie;
    g) cooperativă de întreprinzător;
    h) întreprindere de arendă;
    i) întreprindere de stat şi întreprindere municipală.
    2. Activitatea de muncă individuală are caracter întreprinzător şi se desfăşoară sub forma de organizare juridică întreprindere individuală sau în baza patentei de întreprinzător.
   3. Întreprinderile cu investiţii străine se infiinţează pe teritoriul Republicii Moldova sub formele organizatorico-juridice arătate la punctul 1 al prezentului articol. Deosebirile ce vizează înregistrarea şi activitatea întreprinderilor respective se stabilesc de legislaţia privind investiţiile străine.
    4. Oricare din  întreprinderile indicate la punctul 1din prezentul articol  (în dependenţă de numărul de lucrători şi de alte criterii), în conformitate cu legislaţia, poate fi considerată microîntreprindere sau întreprindere mică.
    5. Întreprinderile care practică activităţi bancare, de asigurare, de bursă sau alte genuri specializate se înfiinţează sub una din formele organizatorico-juridice arătate la lit. d), e) h) din  punctul 1 al prezentului articol. Particularităţile constituirii, înregistrării, funcţionării şi încetării activităţii unor astfel de întreprinderi sînt stabilite de legislaţia respectivă.
    6. Pentru realizarea sarcinilor lor statutare organizaţiile obşteşti şi cele religioase, în conformitate cu legislaţia, au dreptul să fondeze sau să participe la fondarea şi coposedarea de societăţi în nume colectiv şi în comandită, societăţi cu răspundere limitată şi societăţi pe acţiuni.
    7. Orice cetăţean poate fi fondator numai al unei întreprinderi individuale. Persoanele juridice şi fizice pot fi asociaţi numai ai unei singure societăţi cu răspundere nelimitată sau în comandită.
    8. În cazul în care pe numele unei persoane au fost înregistrate anterior întreprinderi care nu funcţionează şi care nu au fost lichidate în modul stabilit de lege sau care au datorii la bugetul public naţional, persoanei în cauză i se refuză înregistrarea unei noi întreprinderi pînă la înlăturarea circumstanţelor menţionate.
    Articolul 14.Întreprinderea individuală
   1. Întreprindere individuală este întreprinderea care aparţine cetăţeanului, cu drept de proprietate privată, sau membrilor familiei acestuia, cu drept de proprietate comună. Patrimoniul întreprinderii individuale se formează pe baza bunurilor cetăţeanului (familiei) şi altor surse care nu sînt interzise de legislaţie.
    În agricultură există un singur tip de întreprindere individuală - gospodăria ţărănească (de fermier).
    Întreprinderea individuală se echivalează cu întreprinzătorul individual.
    2. Întreprinderea individuală nu este persoană juridică şi se prezintă în cadrul raporturilor de drept ca persoană fizică întreprinzător individual. Patrimoniul întreprinderii individuale este inseparabil de bunurile persoanele  ale antreprenorului.
    Antreprenorul-posesor al întreprinderii individuale poartă răspundere nelimitată pentru obligaţiile acesteia cu întreg patrimoniul său, exceptîndu-se acele bunuri care, conform legislaţiei în vigoare, nu fac obiectul urmăririi.
    Membrii familiei-posesori ai întreprinderii individuale poartă răspundere nelimitată solidară pentru obligaţiile acesteia cu întreg patrimoniul lor, exceptîndu-se acele bunuri care, în conformitate cu legislaţia în vigoare, nu fac obiectul urmăririi.
    3. Modul de constituire, înregistrare şi încetare a activităţii întreprinderilor individuale este reglementat de prezenta Lege şi  de legislaţia civilă.
    Particularităţile constituirii, înregistrării şi încetării activităţii gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) sînt reglementate de Legea nr.1353-XIV din 3 noiembrie 2000 privind gospodăriile ţărăneşti (de fermier).
 
    4. Document de constituire a întreprinderii  individuale este hotărîrea cu privire la înfiinţarea întreprinderii, semnată de către fondator (fondatori), incluzînd:
    a) numele, prenumele (după caz, numele după tată), data  naşterii, cetăţenia, domiciliul cetăţeanului-fondator (fondatorilor-membri  ai familiei);
    b) numele, prenumele (după caz, numele după tată), data naşterii, domociliul şefului (directorului) de întreprindere - în cazul în  care acesta nu este fondator;
    c) firma întreprinderii inclusiv abreviată;
    d) sediul întreprinderii;
    e) data înfiinţării întreprinderii;
    f) genul (genurile) de activitate a întreprinderii;
    g) condiţiile reorganizării şi lichidării întreprinderii.
    În hotărîrea cu privire la înfiinţarea întreprinderii pot fi incluse şi alte prevederi care nu contravin legislaţiei în vigoare.
    5. Firma întreprinderii individuale, inclusiv abreviată, trebuie să includă cuvintele "întreprindere individuală" sau "Î.I.", precum şi numele cel puţin a unui posesor
    Articolul 21. Filialele şi reprezentanţele întreprinderii
    1. Întreprinderea are dreptul  de a constitui filiale şi reprezentanţe cu drept de a deschide subconturi.
    2. Filială se consideră subdiviziunea separată a întreprinderii care este situată  în altă parte şi care exercită unele din atribuţiile acesteia.
    Reprezentanţă se consideră subdiviziunea separată a întreprinderii care este situată în altă parte şi care apără şi reprezintă interesele întreprinderii, încheie, în numele acesteia, tranzacţii şi înfăptuieşte alte acţiuni de drept.
    Filialele şi reprezentanţele trebuie să fie indicate în documentele de constituire (de societate) a întreprinderii respective.
    Subdiviziunile care nu sînt filiale sau reprezentanţe ale întreprinderii se înregistrează de către Serviciul Fiscal de Stat.
    3. Filialele şi reprezentanţele nu sînt persoane juridice. Acestora li se atribuie bunuri din patrimoniul întreprinderii şi activează în baza regulamentului aprobat de întreprindere.
    Şeful filialei  (reprezentanţei) este numit de întreprindere şi activează în temeiul mandatului ce i s-a eliberat.
    Filialele au balanţe proprii care fac parte din balanţa centralizată a întreprinderii care le-a constituit.
    4. Întreprinderea poartă răspundere pentru obligaţiile asumate de filiale şi reprezentanţe, iar ultimele poartă răspundere pentru obligaţiile întreprinderii.
    5. Prin derogare de la punctele 1, 3 şi 4 ale prezentului  articol, filialele şi  reprezentanţele întreprinderilor statelor străine se înfiinţează ca persoane juridice.
    Filialele şi reprezentanţele întreprinderilor statelor străine îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova şi cu regulamentele aprobate de întreprinderea fondator.Particularităţile înfiinţării lor se reglementează de legislaţie.
    6. Firma filialei (reprezentanţei) va conţine firma întreprinderii care a constituit-o cu indicarea sediului filialei (reprezentanţei), cuvîntul "filială" ("reprezentanţă") precum şi, la dorinţa antreprenorului, genul de activitate al filialei şi altă informaţie care nu este interzisă de legislaţie.
 
 
Capitolul IV
ÎNFIINŢAREA ÎNTREPRINDERII
 
    Articolul 23. Condiţiile generale de constituire
    1. Întreprinderea poate fi constituită:
    de către titularul (titularii) patrimoniului, din proprie iniţiativă ori de către persoanele juridice sau persoanele fizice împuternicite de acesta (aceştia);
    în urma divizării forţate a întreprinderii în  funcţiune, în conformitate cu legislaţia antimonopol.
    [Art.23 pct.1), subal.3) modificat prin LP1500 din 05.12.02, MO185/31.12.02 art.1400]
    2. Modul de constituire a întreprinderii se stabileşte:
    pentru întreprinderile individuale - prin prezenta Lege;
    pentru întreprinderile cu o altă formă organizatorico-juridică a activităţii de antreprenoriat - prin prezenta Lege şi prin alte acte legislative.
    3. Documentele de constituire a întreprinderii sînt:
    decizia privind  înfiinţarea întreprinderii - pentru întreprinderile individuale;
    contractul de constituire (de societate) - pentru societăţile  în nume colectiv şi societăţile în comandită;
    contractul de constituire (de societate) şi statutul - pentru societăţile pe acţiuni, societăţile cu răspundere limitată şi cooperativele de întreprinzător. În cazul înfiinţării unei societăţi pe acţiuni sau unei societăţi cu răspundere limitată de către o singură persoană,  în loc de contract de constituire (de societate) fondatorul întocmeşte declaraţie de constituire a societăţii. Declaraţia trebuie să cuprindă aceleaşi date ca şi contractul şi se întocmeşte în conformitate cu cerinţele înaintate faţă de perfectarea contractului de constituire (de societate);
 
 
    Documentele de constituire trebuie să conţină următoarele informaţii: firma, sediul, data constituirii, genurile de activitate, răspunderea antreprenorului pentru obligaţiile întreprinderii, condiţiile de reorganizare şi lichidare a întreprinderii, firmele (numele de familie) şi sediul (domiciliul) fondatorilor, iar în cazurile prevăzute de legislaţie, şi ale asociaţilor, precum şi alte condiţii de fondare şi activitate a întreprinderii prevăzute de legislaţia  în vigoare.
    În documentele de constituire pot fi incluse şi alte prevederi care nu contravin legislaţiei.
    Documentele de constituire a întreprinderii se aprobă de către fondatorul (fondatorii) acesteia.
 
Capitolul V
ÎNREGISTRAREA ŞI REÎNREGISTRAREA
ÎNTREPRINDERILOR
 
    Articolul 27. Principiile înregistrării
    1. Întreprinzătorul este obligat să înregistreze întreprinderea, filialele şi reprezentanţele (denumite în continuare întreprinderi), înfiinţate de către acesta pe teritoriul Republicii Moldova, pînă la începerea activităţii lor economice, în conformitate cu Legea nr.1265-XIV din 5 octombrie 2000 cu privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor şi organizaţiilor.
    Venitul provenit din activitatea întreprinderii neînregistrate se percepe prin hotărîre judecătorească şi se varsă la bugetul de stat.
    2. Întreprinderea se înregistrează de Camera Înregistrării de Stat a Ministerului Dezvoltării Informaţionale la locul unde se află sediul întreprinderii.
    Sediul întreprinderii se consideră locul unde se află organele ei de conducere.
    3. Întreprinderea se înregistrează, în mod obligatoriu, la organul fiscal pentru a i se atribui codul fiscal în conformitate cu legislaţia în vigoare.
    Articolul 28. Procedura înregistrării
    1. Pentru înregistrare, întreprinderea prezintă actele specificate la articolul 11 din Legea cu privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor şi organizaţiilor.
   2. Pentru înregistrare, întreprinderile înfiinţate în urma reorganizării întreprinderilor de stat şi întreprinderile în al căror capital social statul deţine o cotă-parte prezintă autorizaţia organului central de specialitate respectiv.
    La reînregistrarea întreprinderii în legătură cu reorganizarea ei, cu excepţia societăţilor pe acţiuni, taxa de timbru stabilită se încasează numai din diferenţa dintre cuantumul capitalului social al întreprinderii (întreprinderilor) nou-înfiinţate şi cuantumul capitalului social al întreprinderii (întreprinderilor) reorganizate. La majorarea capitalului social în urma reevaluării bunurilor întreprinderii în temeiul deciziei Guvernului, taxa de timbru nu se achită.
    3. Camera Înregistrării de Stat, în termen de 15 zile de la data înregistrării întreprinderii, va expedia autorităţii administraţiei publice locale respective, organului fiscal, organului de statistică, Serviciului de Stat de Arhivă şi organului de asigurare socială cîte o copie de pe hotărîrea de înregistrare a întreprinderii, iar în cazul înregistrării întreprinderii în al cărei capital social statul deţine o cotă-parte - şi organului central de specialitate respectiv.
    Articolul 29. Înregistrarea modificărilor operate în documentele de constituire
    Înregistrarea modificărilor operate în documentele de constituire se efectuează în conformitate cu articolul 18 din Legea cu privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor şi organizaţiilor.
    Articolul 30. Suspendarea/reluarea activităţii întreprinderii
    1. Întreprinderea, la decizia fondatorului/adunării generale, poate să îşi suspende temporar activitatea, pe o perioadă care să nu depăşească 3 ani, în cazul în care nu are datorii faţă de bugetul public naţional, precum şi faţă de alţi creditori. Pentru confirmarea lipsei restanţei faţă de bugetul public naţional, întreprinderea va prezenta un certificat care se eliberează după efectuarea controlului fiscal de către organele abilitate cu administrare fiscală, enumerate la art.131 din titlul V al Codului fiscal.
    2. Decizia fondatorului/adunării generale privind suspendarea activităţii întreprinderii, cu indicarea termenului suspendării, se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Persoanele responsabile de suspendarea activităţii întreprinderii sînt obligate, cu o lună înainte de publicarea avizului, să informeze în scris despre aceasta creditorii întreprinderii. În termen de o lună de la data publicării avizului de suspendare a activităţii, creditorii vor înainta întreprinderii şi oficiului teritorial al Camerei Înregistrării de Stat creanţele lor.
    3. Suspendarea/reluarea activităţii întreprinderii urmează a fi înregistrată, în baza cererii fondatorului/adunării generale, la oficiul teritorial al Camerei Înregistrării de Stat, cu înscrierea menţiunii respective în Registrul de stat al întreprinderilor şi cu înştiinţarea despre aceasta a inspectoratului fiscal de stat teritorial de către oficiul teritorial al Camerei Înregistrării de Stat.
    Înregistrarea suspendării activităţii se va efectua cu condiţia:
    1) prezentării de către fondator/adunarea generală a certificatelor de la instituţiile financiare privind închiderea convenţională a conturilor;
    2) predării ştampilelor spre păstrare oficiului teritorial al Camerei Înregistrării de Stat;
    3) expirării termenului de înaintare a creanţelor de către creditori.
    4. O dată cu înscrierea în Registrul de stat al întreprinderilor a menţiunii privind suspendarea/reluarea activităţii de întreprinzător, pe documentele de constituire ale întreprinderii se aplică menţiunea "Activitatea este suspendată de la_______pînă la__________"/"Activitatea este reluată de la_______ ."
    5. Pe întreaga perioadă de suspendare a activităţii, întreprinderea este scutită de prezentarea dărilor de seamă financiare şi fiscale, precum şi de plata taxelor şi impozitelor, cu excepţia impozitului pe bunurile imobiliare (dacă există astfel de bunuri), care se achită şi pentru care se prezintă dare de seamă. În acest caz, plăţile se achită din mijloacele întreprinderii imediat după expirarea termenului de suspendare.
    6. Fondatorul/adunarea generală poate oricînd anula decizia de suspendare a activităţii, solicitînd organului înregistrării de stat să introducă în Registrul de stat al întreprinderilor menţiunea privind reluarea activităţii întreprinderii.
     7. Pe perioada suspendării activităţii întreprinderii este interzisă desfăşurarea oricăror activităţi de întreprinzător.
    8. Desfăşurarea activităţii de întreprinzător în perioada de suspendare a activităţii întreprinderii, fără înregistrarea reluării acestei activităţi, atrage, potrivit legislaţiei în vigoare, răspunderea pentru practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător.
    9. În cazul în care, după declararea suspendării temporare a activităţii întreprinderii, se constată vreun creditor, Camera Înregistrării de Stat va anula suspendarea.
 
Capitolul VI
REORGANIZAREA ŞI LICHIDAREA ÎNTREPRINDERII
 
    Articolul 32. Reorganizarea întreprinderii
   1 . Reorganizarea întreprinderii se efectuează prin fuziune, asociere, divizare, separare, transformare.
    La fuziunea întreprinderilor, toate drepturile patrimoniale şi obligaţiile fiecăreia din ele trec, potrivit actului de transfer, la întreprinderea înfiinţată în urma fuziunii.
    La asocierea unei întreprinderi cu alta, la cea din urmă trec, în conformitate cu actul de transfer, toate drepturile  patrimoniale şi obligaţiile întreprinderii asociate.
    La divizarea întreprinderii, la întreprinderile înfiinţate în urma divizării trec, potrivit actului (bilanţului) divizării, drepturile patrimoniale şi obligaţiile întreprinderii reorganizate.
    La separarea din întreprindere a unei sau a cîtorva întreprinderi, la fiecare din acestea trec, potrivit actului (bilanţului) divizării, părţile respective din repturile patrimoniale şi obligaţiile întreprinderii reorganizate.
    La transformarea întreprinderii  în  întreprindere cu altă  formă juridică de rganizare, la întreprinderea recent înfiinţată trec toate drepturile patrimoniale şi obligaţiile întreprinderii transformate.
    2. Reorganizarea  întreprinderii se efectuează la decizia fondatorilor (asociaţilor) ei.
    3. În cazurile stabilite de lege, reorganizarea întreprinderii prin divizare sau separare se efectuează prin hotărîre a autorităţilor administraţiei publice autorizate sau prin hotărîre a instanţei de judecată.
    În cazurile prevăzute de lege, reorganizarea întreprinderii  prin fuziune, asociere sau transformare se efectuează numai cu  acordul autorităţilor administraţiei publice autorizate.
    4. Actul de transfer sau bilanţul divizării va cuprinde prevederi referitoare la succesiunea de drept asupra tuturor obligaţiilor întreprinderii reorganizate faţă de toţi creditorii şi debitorii ei, inclusiv obligaţiile contestate de părţi.
    Actul de transfer sau bilanţul divizării se aprobă de către persoana (organul) care a luat decizia de reorganizare a întreprinderii şi se prezintă împreună cu documentele de constituire pentru înregistrarea de stat a întreprinderii recent înfiinţate sau pentru modificarea documentelor de constituire ale întreprinderii existente.
    Neprezentarea împreună cu documentele de constituire, respectiv a actului de transfer sau bilanţului divizării, precum şi lipsa în aceste documente a dispoziţiei cu privire la succesiunea de drept asupra obligaţiilor întreprinderii reorganizate atrag după  sine refuzul înregistrării de stat a întreprinderii recent înfiinţate.
    5. Întreprinderea  se consideră reorganizată, cu excepţia cazurilor de reorganizare prin asociere, din momentul înregistrării de stat a întreprinderii recent înfiinţate.
    La reorganizarea întreprinderii prin asociere la ea a altei întreprinderi, prima se consideră reorganizată din momentul înscrierii în Registrul de stat al întreprinderilor a datelor cu privire la încetarea activităţii întreprinderii asociate.
 
    Articolul 33. Garantarea drepturilor creditorilor 
                          în cazul reorganizării întreprinderii
    1. Antreprenorul sau organul care a luat decizia de reorganizare a întreprinderii este obligat, cu o lună înainte de reorganizare, să informeze în scris despre aceasta creditorii întreprinderii.
    2. Creditorul  întreprinderii reorganizate este în drept să ceară încetarea sau executarea înainte de termen a creanţelor întreprinderii, ca debitor, şi repararea prejudiciilor.
    3. Dacă bilanţul divizării nu dă posibilitatea de a stabili succesorul de drepturi al întreprinderii reorganizate, întreprinderile recent înfiinţate răspund solidar de obligaţiile întreprinderii reorganizate în faţa creditorilor acesteia.
 
    Articolul 34. Lichidarea întreprinderii
    1. Lichidarea întreprinderii conduce la încetarea activităţii acesteia fără trecerea drepturilor şi obligaţiilor pe cale succesorală la alte persoane.
    2. Întreprinderea se lichidează prin hotărîre a:
    a) fondatorilor (asociaţilor), în conformitate cu condiţiile prevăzute în documentele de constituire ale întreprinderii, inclusiv în legătură cu expirarea termenului pentru care a fost înfiinţată întreprinderea  respectivă sau cu atingerea scopurilor în care a fost înfiinţată;
    b) instanţei de judecată în caz de:
    1) insolvabilitate a întreprinderii, declarată în conformitate cu legislaţia;
    2) declarare a documentelor de constituire ale întreprinderii ca fiind nule;
    3) încălcare a cerinţelor, stabilite de legislaţie, privind desfăşurarea unui anumit gen de activitate, prin care se explică lichidarea întreprinderii;
    4) expirare a termenului pentru care a fost înfiinţată întreprinderea respectivă sau după atingerea scopurilor în care a fost înfiinţată (la cererea procurorului sau a Camerii Înregistrării de Stat a Ministerului Dezvoltării Informaţionale), dacă  fondatorii (asociaţii) întreprinderii nu au luat hotărîrea de lichidare a întreprinderii;
   5) neprezentare conform informaţiei Inspectoratului Fiscal de Stat, a dărilor de seamă contabile, fiscale şi statistice privind activitatea întreprinderii pe o perioadă ce depăşeşte un an.
    Întreprinderea poate fi lichidată şi în alte temeiuri stabilite de lege.
    3. Întreprinderea se consideră lichidată din momentul radierii ei din Registrul de stat al întreprinderilor.
    Articolul 35. Procedura de lichidare a întreprinderii
    1. În hotărîrea de lichidare a întreprinderii se stabileşte procedura şi termenele în care se va efectua lichidarea, termenul limită de înaintare a creanţelor de către creditori, care trebuie să fie nu mai mic de o lună din momentul publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova a avizului despre lichidare.
    Hotărîrea de lichidare a întreprinderii în legătură cu expirarea termenului pentru care a fost înfiinţată întreprinderea respectivă sau cu atingerea scopurilor în care a fost înfiinţată se ia de către fondatori (asociaţi) în modul prevăzut de prezentul articol, anunţîndu-se creditorii cu 2 luni înainte de expirarea duratei întreprinderii sau imediat după atingerea scopurilor în care a fost înfiinţată şi după publicarea în Monitorul Oficial al Republicii Moldova a avizului despre lichidare.
    În caz de faliment, întreprinderea se lichidează prin hotărîre a instanţei de judecată în conformitate cu Legea cu privire la faliment.
    2. Lichidarea întreprinderii se efectuează de comisia de lichidare sau de lichidator, desemnaţi de fondatori (asociaţi) sau, după caz, de instanţa de judecată.
    În cazul lichidării întreprinderii prin decizie a instanţei de judecată, aceasta din urmă numeşte în calitate de lichidator o persoană fizică majoră cu capacitatea deplină de exerciţiu, care are ce